(INTERVIU) Vitalia Pavlicenco: În Anul Centenarului Unirii ar trebui să oferim o acțiune de unitate românească, să prevenim revanșa socialisto-comunistă

Președintele Partidului Național Liberal (PNL), Vitalia Pavlicenco, în cadrul unui interviu acordat pentru Oficial, a vorbit despre cum PNL va marca 100 de ani de la Marea Unire, despre localitățile din Republica Moldova ce semnează Declarațiile simbolice de Unire cu România, care este probabilitatea de câștig a curentului unionist – atât la alegerile parlamentare, cât și locale, dar și alte aspecte importante.

O.: Doamna Pavlicenco, mai avem câțiva pași până a marca 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Cum ați putea descrie acest Centenar?

V.P.: L-aș descrie echivoc. Pe de o parte, există, vizibil, o stare de spirit pro-unionistă, care se amplifică, treptat, din 2012, de când PNL a obținut, în Statutul partidului, confirmarea constituționalității obiectivului politic unionist, prin practica judiciară națională, poziția Curții Constituționale, spiritul și litera, precum și precedentele CEDO. Ca dovadă, sunt Declarațiile de Unire ale localităților, prin Consiliile locale, orășenești și raionale, ale unor instituții și entități politice, asociative, ș.a. Pe de altă parte, nu se ridică la nivelul acestei stări de spirit partea de clasă politică din ambele state românești. Iar dincoace de Prut, în al doilea stat românesc, în loc să domine tendința de consolidare în fața pericolului iminent al revanșei socialisto-comuniste pro-ruse, constatăm o obstrucționare și o dezbinare a partidei unioniste, oferită opiniei publice drept încercare de „unitate națională” – sintagmă tot mai compromisă.

O.: Cum va marca acest an istoric Partidul Național Liberal?

V.P.: Dacă vorbim de 27 martie, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, noi am depus cerere pentru o acțiune publică, așa cum am făcut multe, cu demnitate națională, în acești ani. Ne-am fi dorit o manifestare stradală pe potriva celei de la 13 mai 2012, când am comemorat 200 de ani de ocupație ruso-sovietică, la care, la fel ca și de Ziua Europei, pe 9 mai 2008, am invitat toate partidele și entitățile reprezentative asociative românești. Atunci au fost AMN, PLDM, MAE, Uniunea Jurnaliștilor, Uniunea Scriitorilor, alte entități. La sfârșit, atunci s-a dansat Hora Unirii, iar vizavi comuniștii beau vodcă și mâncau terci soldățesc rusesc. Pe 13 mai, acțiunea pregătită pe parcursul câtorva luni de către Platforma Consiliul Unirii, după prima acțiune masivă de la 25 martie 2012, a avut o participare masivă, cu multă lume și semnele identitare ale entităților, cu bannere și slogane, a fost o unitate națională prin diversitate extraordinară. Așa trebuia să fie și în acest an, ba chiar mai expresiv, dar nu știu cum va fi, pentru că se constată unele tendințe exclusiviste, care nu fac bine tocmai spiritului de solidaritate și de unitate națională. Noi vom participa oricum, avem duminică, 18 martie, o ședință a Delegației Politice (Consiliului Politic) al PNL, la care vom lua o decizie și la care avem mulți invitați din afara partidului, unde vom discuta despre prioritățile momentului, ale anului și despre necesitatea coagulării forțelor unioniste și euro-unioniste. Ziua împlinirii a 100 de ani de la Unire este un bun prilej și oportunitate pentru regăsirea împreună a celor ce se consideră de dreapta și împărtășesc obiectivul românesc, unionist, euro-unionist.

O.: Acum, în Anul Centenarului, mai multe localități din Republica Moldova semnează Declarațiile simbolice de Unire cu România. Ce părere aveți despre această acțiune, dar despre asumarea acestor acțiuni de către partidele politice?

V.P.: Noi vom adopta o Declarație în care vom saluta și încuraja acest fenomen. Ceea ce mă bucură, personal, este lipsa de frică a aleșilor locali și a altor semnatari ai unor atare documente. Pentru că atunci când noi am început sensibilizarea societății asupra unicii căi de integrare a celui de-al doilea stat românesc în spațiul NATO și UE prin Reunirea cu România a fost o rezistență, cauzată de frică, neîncredere, însoțită de persecutarea venită din exact partea de guvernare pretins proeuropeană. Dar iată că lucrurile se schimbă în exact direcția pentru care PNL, Consiliul Unirii a luptat și luptă. Desigur, sunt diferite speculări legat de acest fenomen într-un fel spontan și parcă neașteptat, poate există și interes electoral, nu negăm, dar așa ziceau dușmanii anti-români și de redobândirea cetățeniei române. Că, adică, o iau basarabenii doar pentru a circula și a se plimba prin Europa. Am spus atunci, spun și acum – era și acest aspect, dar calitate de deținător de pașaport, de cetățenie română schimbă și starea civică, schimbă conștiința, sentimentele naționale ale basarabenilor, spălați pe creier atâtea decenii. Totuși, românii de aici se trezesc, înțeleg ce ar însemna să devenim, prin Reunirea cu România, membri ai unei societăți într-un stat puternic, România, membru al NATO și UE. Dar, mai ales, în Anul Centenarului Unirii ar trebui să oferim o acțiune de unitate românească, să prevenim revanșa socialisto-comunistă, pro-rusească, cea care nu ne vrea democratizați, europenizați, cu demnitate și conștiință națională. Ar fi o rușine și un dezastru să câștige dodoniștii și voroniniștii alegerile pentru Primăria Chișinău ori parlamentarele din acest an.

Este adevărat că mulți consilieri semnatari, alături de primari, ai Declarațiilor simbolice/nesimbolice de Unire provin din diferite partide, nu doar din PNL și PL, și e cu atât mai salutar pentru toți, dar și pentru partidele ai căror consilieri nu se tem să semneze. Vizez partidele percepute ca de centru-stânga, cele care sunt mai puțin sau chiar deloc unioniste, dar pe care o să le ia cu asalt și pe sus valul stării de spirit pro-unioniste. Este, la fel, tot atât de adevărat că s-ar putea ca la mijloc să fie și interesul guvernanților să apară cu o poziție de entitate conciliantă, nobilă, fals centrist, de fapt, în raport cu pozițiile unioniste, pe de o parte, și anti-unioniste ale stângii, pe de altă parte. Însă eu cred că acest joc va avea un efect de bumerang pentru cei cu asemenea scenariu în buzunar. Și apoi, ce le va spune Partidul Democrat în această situație consilierilor și primarilor săi? Sau, poate, și cei din PD, unde cred că sunt și unioniști, își pot revizui poziția și impune examinarea chestiunii privind proclamarea Reunirii cu România? Dacă PSD are majoritatea în Parlamentul României, iar PD-ul controlează Parlamentul aici, de ce să nu voteze Actul Reunirii și să rezolve o problemă fundamentală, care planează în aer, dar nu aterizează încă în Legislativele pe ambele maluri ale Prutului? Eu cred că dacă s-ar examina, majorități constituționale s-ar găsi.

O.: Pe de altă parte, mai multe localități semnează declarații anti-unire, declarații de statalitate, iar Președinția a plasat panouri cu „Unirea trece…”. Cum catalogați aceste acțiuni, credeți că vor avea un anumit impact asupra unionismului?

V.P.: Sinceră să fiu, mă traversează și pe mine gândul ca nu cumva după ziua de 25 martie să se stingă elanul pro-unionist dincoace de Prut. Ar fi bine să continue declarațiile de Unire și în dreapta Prutului. Dacă basarabenii vor simți această unitate și implicare activă, solidarizarea societății românești și curajul basarabenilor, starea de spirit nu se va răci. Iar înainte de alegerile parlamentare sau chiar mai devreme să se declare Unirea în Parlamente și, atunci, să facem alegeri pentru un singur Parlament. De ce nu? Noi, PNL, dar și Consiliul Unirii, am lansat, remis, difuzat și publicat o serie de planuri, proiecte, Platforme politice și electorale privind înfăptuirea Reîntregirii. Era bine presa să le preia. Poate de acum încolo. Cât privește propaganda socialist anti-unionistă, eu cred că Dodon și ciracii lui chiar grăbesc amplificarea stării de spirit unioniste care poate conduce la un vot spontan pro-Reunire în Parlament, la o cerere populară masivă de proclamare/reeditare a acestui act istoric.

O.: Anterior, ați declarat că PL şi PNL au început negocierile pentru formarea unui bloc comun pentru alegerile 2018. Cum se desfășoară procesul, ați ajuns la un numitor comun? Au fost/sunt discuții și cu alte partide, cu care anume?

V.P.: Din păcate, nu pot spune astăzi mai mult decât am spus în spațiul public. Am tot încercat să continuăm dialogul, încă nu avem deocamdată alte evoluții, mai așteptăm. Cred – ca și mai mulți analiști politici – că alegerile locale parțiale pot fi transformate într-o bună oportunitate pentru un dialog al celor care se revendică drept fiind „de dreapta”- fie că e vorba de europeniștii neunioniști sau de unioniștii autentici. Și e păcat că unii și-au înaintat deja candidații… Noi, național-liberalii, am propus partidelor și entităților asociative active încă înainte de alegerile prezidențiale un proiect politic în cinci faze/etape, constând din următorii pași și rămânând convinși că fazele neconsumate din planul acesta sunt valabile. Acești pași erau: 1. Identificarea unui candidat comun la prezidențiale. 2. Identificarea unui partid românesc pe care Dreapta basarabeană să îl sprijine. 3. Formarea unui Bloc politic după alegerile prezidențiale. 4. Formarea unui Bloc electoral pentru parlamentarele ordinare. 5. Formarea unui singur partid puternic de dreapta (era bine să ne sincronizăm cu realitatea politică românească), poate fi un PNL resetat, dar cu o persoană tânără, euro-unionistă, având convingeri pro-Unire ferme, în frunte. Dintre acești pași, continui să consider că ultimele trei puncte sunt analizabile și valabile în continuare, e nevoie doar de voință și maturitate politică. Ca să nu ne deplângem soarta după ce nu mai poți îndrepta nimic, așa cum s-a întâmplat cu aterizarea lui Dodon unde nu îi era locul. Sunt convinsă că drama noastră cu statul pe loc și mai rău, timp de aproape 27 de ani, nu e că Stânga a tot guvernat rău și prost, anti-național și anti-european, ci că cei care se vor „de dreapta” nu s-au putut coagula. Și această situație continuă. Unioniștii și europeniștii acum se egalează ca și curente politice, dar în integrarea europeană cred tot mai puțini, pentru că au dezamăgit puternic societatea guvernările necomuniste de după 2009. De aceea a și sporit convingerea că Unirea cu România este salvarea basarabenilor. Dar a conștientiza doar acest fapt este insuficient, trebuie să le redăm oamenilor speranța, dar nu prin dispersare, ci prin solidarizare, coagulare, consolidare, coordonare. După 2010, când s-au instalat pretinșii proeuropeni la putere, noi, PNL, am discutat jumătate de zi în Delegația Politică Națională să dizolvăm sau nu partidul, fiind convinși că cei ajunși la putere vor face reforme. Însă, în loc de aceasta, s-a purces la hoție, la acapararea sistemului vechi „profitabil”, ne-am ales cu 9 partide liberale în loc de două – cinci sunt împreună cu PLDM din PLDM și patru erau recent cu PL, din PL. Asta noi am așteptat de la PL și PLDM? Acum întrebarea care se pune este – cum să le readuni pe toate acestea acolo de unde s-au desprins? Iată noi, PNL, care am rezistat 11 ani în activitatea noastră dificilă extraparlamentară, decidem liber, dacă se ajunge la această concluzie, să ne dizolvăm, în semn de protest, de deziluzie sau ca exemplu că nu mai vrem ”să împiedicăm” cuiva, trezit mai peste noapte unionist. Va fi mai multă conciliere și pace în tabăra unionistă sau euro-unionistă? Nu cred. Dar mai cred ceva. Mai cred că dacă cineva respinge ideea de coagulare a Dreptei în fața Stângii, ar trebui creat un pol liberal sau euro-unionist – fie PL sau PAS să devină motorul și catalizatorul acestei coagulări, dacă noi, PNL, nu avem puterea de convingere în sinceritatea și prin rezistența noastră în acești ani… Noi am discutat cu grupuri de cetățeni cu poziție civică activă, care solicită această cooperare și o listă națională, cum sunt Mișcarea Civică Europeană și Grupul de intelectuali numit convențional Grupul lui Andrei Groza. Să vedem cum avansează lucrurile.

O.: Anul acesta avem preconizate alegeri atât parlamentare, cât și locale (Chișinău și Bălți), cel puțin știm exact data desfășurării celor locale. Astfel, vedem cu toții mobilizarea partidelor unioniste în acest proces. Care este probabilitatea de câștig a curentului unionist?

V.P.: Iată ce pot spune legat de alegerile locale parțiale. Ar fi o oportunitate pentru coagularea unei forțe care să se opună revanșei anti-naționale. Dacă nu, atunci, în paralel cu oferta politică electorală, va trebui folosită campania alegerilor locale ca să spunem ce se întâmplă cu adevărat pe scena politică moldovenească. Poate lumea se va trezi după locale, la care să nu dea Domnul să pățim ca în prezidențiale. Dar nu aș fi de acord cu ce afirmați – că se constată mobilizarea entităților unioniste în sensul participării la alegerile locale. Nu știu dacă putem considera PPDA, cu Andrei Năstase, sau PAS, cu Maia Sandu, ca partide unioniste. Nu dezvolt argumentarea. Dar, fiind partide europeniste, care nu sunt ostile, totuși, unionismului, ar fi bine să accepte o coagulare cu forțele unioniste disponibile, că sunt și forțe indisponibile. Ba chiar ar fi bună crearea unui pol euro-unionist, pentru a nu lăsa entuziasmul și elanul unionist pe mâna traficanților de unionism, a celor care ne denigrează pe noi, nu știu pentru ce vină, care ne numesc ”toxici” și ”epave”, deși luptăm sincer, de atâția ani, pentru Reunire în mod legal, cu instituționalizarea/constituționalizarea unionismului ca și curent politic legal, cu practică judiciară de care profit, nu spun beneficiază, cei deveniți conjunctural adepți ai obiectivul Unirii. Dacă PPDA, pe care noi, PNL, i-am sprijinit masiv în faza de ”Platformă civică”, aducând oameni la proteste pe 5 aprilie, 3 mai, 7 iunie 2015, cărora le-am propus să combinăm mesajul anticorupție cu mesajul unionist, nu va înțelege imperativul momentului, dacă PAS va persista cu poziția occidentală greșită că o cooperare cu unioniștii este malefică și nu aduce voturi, atunci eu le-aș aminti că un partid trebuie să și își educe electoratul, că un partid trebuie să anticipeze lucrurile, nu să se târâie în urma societății și a evenimentelor, a fenomenelor, că un lider politic trebuie să își asume proiecte politice grele. Noi, PNL, am fost printre cele cinci partide care am participat și la alegerile locale parțiale recente. PPDA și PAS nu au participat, dar se consideră ”partide emergente cu sprijin popular”… Cum așa? Noi am făcut, după venirea guvernărilor începând cu 2010 o mulțime de conferințe de presă despre oamenii noștri persecutați nu de comuniști, ci de pretinșii europeniști. Iar în 2001 – amintesc tuturor – PNL, în a doua formulă, cu Mircea Rusu în frunte, s-a dizolvat pentru a favoriza unificarea forțelor democratice, reformatoare și proeuropene, fapt care a condus la formarea Alianței Moldova Noastră și a Blocului Moldova Democrată, datorită cărui fapt au reintrat în Parlament Dumitru Diacov și Vladimir Filat, de exemplu, a intrat Oleg Serebrian, alții, care repejor l-au votat pe Voronin pentru încă un mandat de Președinte, la sugestia și a lui Traian Băsescu, cel care l-a felicitat – așa cum a recunoscut-o public! – și pe Igor Dodon, când acesta a devenit un președinte-paiață pe capul nostru.

O.: Ce părere aveți despre faptul ca în lupta pentru Primăria Capitalei dreapta europeană să identifice un candidat comun? Cum se va implica PNL?

V.P.: Dacă nu se va produce o coagulare, noi vom înainta candidatul nostru, nu aș dori să fiu eu, deși cu asta am început în 2007, când, la localele de atunci am luat, la numai două luni de la formarea PNL, 3 la sută și am venit cu un program de cooperare inter-românească, ce se confirmă acum zi de zi. Oricând, totuși, vom putea retrage candidatul, dar vom dori să ne spunem poziția dacă nu vom vedea o abordare serioasă în această campanie.

O.: Partidul Național Liberal va înainta proprii candidați la alegerile locale din Chișinău și Bălți, dacă da – cine sunt?

V.P.: Nu pot spune acum exact numele, pentru că noi trebuie să decidem în organismele noastre colective. Dacă e pace și liniște în PNL, e pentru că noi, cu logistica pe care o avem sau nu o avem, luăm decizii împreună, suntem o entitate cu adevărat democratică, eu nu mă substitui organismelor statutare și nu iau decizii de una singură.

O.: Anterior, ați anunțat că nu veți candida pentru următorul mandat de Președinte al PNL, iar în 2019 urmează un congres ordinar al PNL. Prin urmare, ați comunicat că sunteți „în procesul de identificare a unei persoane demne să continue lupta noastră pentru unitatea noastră națională”. La ce etapă vă aflați acum? Ați identificat un potențial candidat?

V.P.: Nu avem noutăți, dar suntem în dialog cu mai multe grupuri de adepți ai idealului Unirii. Eu rămân fermă pe ce am spus. Dacă s-ar produce un dialog al forțelor politice naționale, europeniste și unioniste, dacă planul nostru din cinci puncte ar fi acceptat pentru negocieri și discuții, cred că un lider național-liberal ar fi mai ușor de identificat, dar, oricum, avansăm așa cum am spus. Decizia de a pleca, a demisiona, a mă retrage este doar a mea, unilaterală și aici doar mie îmi revine să o iau.

Mihaela Conovali