Basarabeanul Dinu Tamazlâcaru, prim-balerin la Opera din Berlin! FOTO

octombrie 15, 2014 0 Comment

Nu o dată am spus că R. Moldova este o ţară mică, însă cu mulţi oameni talentaţi şi creativi, care ajung să ne ducă faima în lume. În acest număr, APROPO vă spune povestea lui Dinu Tamazlâcaru, balerinul originar din Chişinău care a ajuns să fie cel mai bun dansator din Germania.

Baletul cere multă muncă, presărată cu sudoare şi lacrimi – aceasta este concluzia la care am ajuns după ce am stat de vorbă cu balerinul basarabean Dinu Tamazlâcaru.
De 13 ani, dansatorul face parte din familia Operei de Stat din Berlin, iar de şapte ani este prim-solist al acesteia. Şi asta nu e tot. În 2012 i s-a decernat premiul Daphne, unul din cele mai importante şi râvnite distincţii pentru oamenii de artă din Germania. Şi ca să vă daţi seama că nu oricui i se oferă acest premiu, aflaţi că din 1984 doar patru balerini l-au primit. Dinu Tamazlâcaru este fiul distinsei interprete de muzică populară, Ileana Osoianu. „Mama şi-a dorit ca eu să fac muzică. Aveam doar trei ani când am început să cânt la fluier. A urmat ocarina, cavalul, tilinca, cimpoiul ş.a. Când am mai crescut, ca şi fratele meu, Radu, care cânta la vioară şi cu vocea, mergeam cu mama şi mătuşile noastre pe la concerte. Ţin minte că pe la vârsta de cinci ani am apărut şi într-un film. Am avut o copilărie frumoasă, ca într-o familie mare de artiști”, ne povestește dansatorul.

Şi fratele său este balerin

Ileana Osoianu îşi dorea ca feciorii să-i calce pe urme, astfel că în copilărie Dinu a studiat clarinetul la o şcoală de muzică din capitală, în timp ce mezinul familiei, Radu, care astăzi este balerin la Opera din Viena, a urmat o şcoală de dans.
„Avea antrenamente de trei ori pe săptămână, iar eu, împreună cu mama, mergeam să-l luăm acasă. Într-o bună zi, profesoara, în timp ce discuta cu mama, a întrebat câţi ani am. Când i-am spus că opt şi jumătate, mi-a sugerat că aş putea să intru la şcoala de balet. Toată seara m-am gândit la cuvintele profesoarei, iar a doua zi am prins la curaj şi am vorbit cu mama, pe care o iubesc nespus de

mult, spunându-i că vreau să depun dosarul şi la şcoala de balet”, ne-a declarat Dinu Tamazlâcaru. Peste două săptămâni, baletistul a mers la audiţii la Liceul Naţional de Coregrafie din Chişinău „Igor Gorşcov”. După ce i-a analizat şpagatul, săriturile şi elasticitatea, directorul instituţiei şi-a dat acordul să-l înmatriculeze la studii.

Dinu a fost nevoit să recupereze foarte multe ore de balet, cele mai importante, care pun baza unui balerin.

„Eram cel mai mic din clasă, căci m-au dat la şcoală de şase ani. Primele luni mi-a fost greu, căci eram novice, în timp ce unii dintre colegii mei aveau şi câte trei ani de când practicau baletul. Dar am îndrăgit acest dans artistic pe parcurs, căci la început mă simţeam pierdut. La lecţiile adăugătoare lucram de două ori mai mult decât alţii. Şi pe lângă aceasta, trebuia să absolvesc şi şcoala de muzică, căci îi promisesem asta mamei. Le-am îmbinat pe ambele timp de cinci ani”, îşi aduce aminte dansatorul.

„Medicii vroiau să mă opereze”

Până a-şi cunoaşte corpul, Dinu a suferit numeroase rupturi de ligamente şi avea dureri groaznice de muşchi, însă acum ştie cum să aibă grijă de el: „Copil fiind, seara, după ce veneam de la balet, mergeam să joc fotbal cu prietenii. A doua zi nici nu mă puteam ridica din pat de durere – la balet lucrează alţi muşchi. Corpul este ca o maşină: ca să funcţioneze îi trebuie multă apă, magneziu, calciu şi vitamine. Ţin minte că din cauza programului supraîncărcat am avut şi unele probleme la un picior. Se întâmpla pe când aveam 15 ani. Atunci trebuia să plec pentru prima dată la Viena. Am umblat pe la foarte mulţi medici şi majoritatea spuneau că am nevoie de operaţie, lucru ce nu mi-l doream. Mă bucur că am tratat problema de sănătate şi fără acea intervenţie”.
A studiat baletul la Chişinău până la vârsta de 16 ani, după care au urmat alţii doi ani la Conservatorul din Viena. După studii, a fost angajat la Opera de Stat din Berlin, unde lucrează şi astăzi. „M-am stabilit aici definitiv şi mă simt ca acasă”, precizează baletistul.

Nu ţine dietă

Dacă majoritatea dansatorilor de balet ţin o dietă specială, Dinu ne-a spus că nu are nicio problemă la acest capitol. Totuşi, sunt şi reguli de la care nu se abate.

„Am voie să consum carne doar cu o zi înainte de spectacol. Dimineaţa mănânc pâine cu unt şi cu magiun. Din regimul meu nu lipsesc legumele, fructele, peştele şi dulciurile, la care n-aş putea să renunţ nici în ruptul capului”, ne spune zâmbind basarabeanul.
Deşi acum îşi cunoaşte corpul, iar muşchii sunt antrenaţi, Dinu spune că de multe ori i s-a întâmplat să iasă în faţa publicului cu dureri de articulaţii: „La început de drum am suferit rupturi de ligamente şi vânătăi. Acum însă fac zilnic gimnastică, masaj, iar uneori, pentru a-mi relaxa muşchii – electroterapie. Cum am mai spus, organismul este ca o maşină, dacă nu-i torni ulei, începe să scârţâie”.

O fană îi aduce la fiecare spectacol câte un tort

Balerinul susţine că funcţionarii din Germania, în special cei de la Ministerul Culturii, au un respect deosebit pentru oamenii de artă, cărora li se oferă condiții pentru a profesa.

„Şi publicului îi place baletul. Sala mereu este plină, iar cel mai frumos cadou pe care pot să-l primesc sunt aplauzele la sfârşit de spectacol. Publicul nu are voie să urce pe scenă ca să ne dăruiască flori, aşa că ni le aruncă. Primesc foarte multe, căci am mulți fani care vin la spectacole. Am o admiratoare, o nemțoaică, după fiecare prestaţie ea îmi dăruieşte câte un tort. Ţin minte că, o dată, după un spectacol la care au asistat mai mulţi admiratori de-ai mei din Japonia, am descoperit că în garderobă mă așteptau peste 100 de roze mari. A fost un gest care m-a impresionat. Apropo, la premierele mele a venit Angela Merkel, primarul oraşului, dar şi alte persoane publice”.

A lucrat cu cei mai renumiți coregrafi

La cei 30 de ani împliniţi, Dinu Tamazlâcaru a reuşit să-şi atingă toate scopurile propuse. Este deţinător a numeroase premii internaționale, a devenit prim-solist al Operei din Berlin, a evoluat în spectacole importante jucate pe scenele din Japonia, Rusia, Italia, America, România şi lista poate continua.
„Nu pot spune unde-aş vrea să ajung. Până acum am avut foarte multe vise – pe toate le-am realizat. Mi-am dorit să lucrez cu cei mai de calibru coregrafi, am făcut-o şi pe asta. Am jucat toate rolurile din operele clasice, am foarte multe roluri moderne… Acum tot ce-mi doresc e să fiu sănătos”, ne-a spus la finalul discuţiei faimosul balerin.