Cu drag despre România

Personal, de bine-de rău, din fragedă junie, m-am conectat la cultura și literatura română. Apoi le-am studiat din interes de serviciu și profesional. Imaginați-vă însă că la vremea aceea în școala sovetică nu erau studiați Coșbuc, Arghezi, Rebreanu, Preda, Buzura, Barbu, Stancu, Breban. Nu-l știam nici măcar pe Sadoveanu cu limba lui cea dulce, moldovenească. Capetele noastre erau ciuruite cu cartușe Șleahu, Bucov, Lipcan, Cutcovețchi etc,. etc. ”Ion” și ”Răscoala”, aduse de o mătușă de-a noastră din România, le-am citit prin clasa a șaptea. Tot pe atunci, nu pricepeam de ce Eminescu e mai mare decît Minulescu. Așa că România de la Nistru păn la Tisa este patria culturii mele. Această cultură m-a dădăcit, m-a crescut și a avut grijă de mine, ea m-a ajutat să-mi găsesc un loc în viață și să mă simt bine în profesia pe care mi-am ales-o, scrisul.

Unirea din 18 – cintrinarul, dragă, cintrinarul, – n-a fost un lucru rău, ea ne-a salvat de ceea ce au pățit transnistrenii în perioada 1918-1940: război civil, foamete, deportări, puneri la zid. Însă Unirea a fost făcută prin rapt. Regățenii au sekit repede că nu sîntem de-ai lor și, de prin august 1918, au introdus starea excepțională în ținut. Noi pentru ei eram bolșevici. Justă, într-un fel, observația, căci eram diferiți: noi popor moldo-slav, ei popor moldo-muntean. Din care cauză, noi nu i-am acceptat pe dînșii, poreclindu-i țigani, iar ei – pe noi, poreclindu-ne bolșevici.

Vorba unui colonel de-al lui Marquez: ”Eu nu cer pomeni, eu nu cer favoruri, eu am riscat cu viața apărînd republica”. Apărînd cultura și literatura română. Am și certificat de veteran al acestei mișcări. În Moldova noastră însă, derbedeii și golanii au acaparat românismul. Desigur, nu spre binele culturii și al literaturii române. Închei cu un exemplu. De vreo 7 luni, mă tot chinui să transmit un mesaj președintelui Klaus Iohannis. Căci în alții n-am nădejde. Ambasada română de la Chișinău se face că plouă. Dar dacă vor continua tot așa, precis-da, le voi organiza un marafet de va rîde toată lumea de ei. Și atunci dl Ambasador Daniel Ioniță va întîrzia sau va lipsi de la darea în folosință a cîtorva grădinițe din Moldova.

Închei cu o zicere de-a unul lider latinoamerican, Evo Morales, mi se pare: ”Literatura și cultura spaniolă sînt Patria mea: ”Nu și Spania”. Repet și eu din urma lui: ”Literatura și cultura română sînt Patria mea…” (v.m.)

sursa: Revista Saptamana