Reguli de aur pentru un scriitor începător. Sfaturi de la câțiva autori basarabeni

Când abia lansasem platforma HaiBun, mă aventurasem să public primul meu articol despre arta de a scrie ficțiune și menționasem întrebarea unui cunoscut care mă supărase la culme. Insul a încercat să afle care-i treaba cu textele mele. Dacă am sau n-am o „trusă de unelte” ori cum îmi modelez fabula, scrie haibun.md.

Am înțeles că mă amărâse căutarea unei rețete sau formule magice pentru scris. Așa cum unii vor să devină milionari cu ajutorul unei cărți motivaționale. Dar astfel de rețete nu există. Există perseverență, există lecturi cu duiumul, există niște exerciții tehnice care ar putea să te ajute să-ți dezvolți imaginația, dar nimic mai mult de atât. Dar scriu aceste rânduri, mizând doar pe experiența mea. De asta am apelat și la câțiva scriitori basarabeni contemporani care să infirme sau să confirme presupunerile mele. Iată ce spun aceștia despre arta de a scrie ficțiune:

Igor Guzun:

Co-autorul cărții „La Blog” și autorul cărții „Vinil”

Sunt niște cărți – sigur că multe – care pot ajuta la asta, iar primele care îmi vin acum în minte sunt „Misterul regelui. Despre scris” de Stephen King, „Meseria de romancier” de Haruki Murakami sau „Cum să NU scrii un roman. Arta greșelilor” de Howard Mittelmark și Sandra Newman.

Mai sunt marii scriitori la care ne uităm cu admirație și care, dincolo de plăcerea lecturii, ne pot da lecții de scris atunci când este vorba despre construcție, umor, stil, tonalitate, împletirea realităților cu ficțiunea etc: Agatha Christie, în primul rând, plus o altă bibliotecă de clasici mai vechi sau mai noi, de la opere complete de Feodor Dostoievski până la „Groapa”, „Săptămâna nebunilor” și „Principele” de Eugen Barbu.   

Plus oamenii din această meserie, contemporani cu tine, pe care îi citești, îi respecți, îi cauți și-i întâlnești ca să înțelegi pe viu de ce strălucesc.

Plus gramatica și dicționarele.

Plus școala de scris.

Și când te gândești că sunt atâtea și atâtea de făcut în fiecare zi până să te apropii de reușită în meseria de scriitor, poate că e mai rațional nici să nu începi. Doar că o mare parte din munca asta o facem cu inima. Și inimii îi putem obiecta multe – că pune prea multă pasiune, că uneori nu prea are logică și așa mai departe – dar că procedează chibzuit, de asta nu o putem învinovăți.

Maria Pilchin:

Autoarea cărților de critică literară „Praguri critice” și „De mână cu marele Joker. Eseuri literare”, dar și a volumului „Poeme pentru Ivan Gogh”

Scriitorul tânăr nu trebuie să scrie prea puţin, dar nici prea mult. Lecturile sunt piatra de temelie. Fără cultură literară nu ai ce căuta în domeniul scrisului. Scriitorul tânăr trebuie să fie prieten cu cel afirmat, cu scriitorul senior, dar să ştie să propună altceva, neapărat altceva. Scriitorul tânăr se povesteşte iniţial pe sine, apoi pe sine în lume şi apoi lumea. Iată un model de devenire auctorială.

Vitalie Vovc:

Autorul romanului „Alertă oranj sau Pe alocuri, viscole”

Nu cred că există așa ceva precum reguli de aur… Scrisul este un act foarte individual și fiecare ajunge la scris, are un raport cu scrisul strict personal. Cu toate acestea voi zice următoarele: nimeni nu are dreptul moral să se apuce de scris dacă nu a citit și nu citește mult. Nu este nimic mai supărător decât un text care transpiră ignoranță… Fiindcă lipsa de cultură literară, deficitul de lecturi fundamentale se vede foarte repede și e de-a dreptul jenant… Apoi, cred că un scriitor trebuie să fie sincer: ipocrizia și conformismul sunt practic imposibil de voalat. Oricât de meseriaș nu ar fi un text, el trebuie să fie plin. Altfel e doar un exercițiu de stil, preţiozitate de salon, bun doar pentru aprecieri (reciproce de cele mai multe ori) în „cercuri literare”, nu și literatură. Avea dreptate bădița Mihai: „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune.”…

Iulian Ciocan

Autorul romanelor „Înainte să moară Brejnev”, „Tărâmul lui Saşa Kozak”, „Iar dimineața vor veni rușii”

Să citească cît mai mult! E nevoie de multe cunoştinţe şi de experienţă ca să scrii bine. Să nu se grăbească să publice. Să măsoare de şapte ori şi să taie o data. Şi să ştie că sfaturile colegilor de breaslă din jur s-ar putea să nu aibă nici o treabă cu realitatea. Să fie perseverent. Leneşul pierde competiţia. Iar competiţia literară e acerbă.

Moni Stănilă

Autoarea cărților „postoi parovoz. confesiunile dogmatistei”, „Sagarmatha”, „Colonia fabricii”

Oh, există o rețetă: lectura. Dacă nu înghite cărți, e în zadar. Nici un om nu repară mașina, dacă nu știe cum arată motorul. Și pentru asta nu ajunge să ai caleașcă în curte. Dostoievski e cel mai mare, dar îți trebuie și acces la literatura contemporană.

Dumitru Crudu:

Autorul cărților „Falsul Dimitrie”, „Salvați Bostonul ”, „Măcel în Georgia”, „Oameni din Chișinău”, „Un american la Chișinău”, „Salutări lui Troțki”, etc.

Regula de aur e să învețe arta rescrierii propriilor texte.

sursa: haibun.md